Impingement-ul la nivelul gleznei

Conflictul articular poate fi dat de țesuturi sau de osteofite (proeminențe osoase) si este reprezentat de reducerea mobilitatii articulare și durere la nivelul articulației.
Conflictul la nivelul gleznei poate fi anterior sau posterior.

Figura 4 Examenul artroscopic al glezeni este foarte util în diagnosticarea și tratamentul leziunilor asociate entorselor.

Impingementul anterior: sportivii care au avut câteva entorse de glezna sunt predispuși la această afecțiune (frecvent, sportivii care fac dorsiflexii ale gleznei repetate, ex: fotbaliști, dansatori). În timpul dorsiflexiei, ligamentele cicatrizate (îngroșate) dar și sinoviala inflamată sunt prinse între tibie și astragal, cu apariția durerii și limitarea mobilității. În timp apar osteofite pe marginea anterioară a tibiei care pot produce aceleași simptome.

Impingementul posterior apare cel mai des la dansatori, care fac frecvent flexii plantare ale gleznei. Cauza frecvent întalnită este prezența osului trigonum - fragment osos din tuberozitatea laterală a talusului, care, împreună cu țesuturile din jur, în timpul flexiei plantare este prins între tibie și calcaneu, producând durere.

Diagnosticul este clinic si radiografic, efectuat de către un specialist ortoped în chirurgia gleznei și a piciorului.

Tratamentul este chirurgical și constă în debridare articulară artroscopică (vezi artroscopia gleznei) -îndepartarea țesuturilor, a osteofitelor sau a osului trigonum. Postoperator glezna este imobilizată într-o orteză pentru 2-3 săptămâni iar mersul este permis cu sprijin contact cu ajutorul cârjelor. Se începe programul de terapie fizicală al cărui scop este de a diminua durerea postoperatorie, de a îmbunătăți mobilitatea articulară, și de a maximiza controlul asupra gleznei.

Figura 5 Kinetoterapia este vitală în recuperarea entorselor de gleznă și face apel la o serie de proceduri specializate pentru ameliorarea propriocepției (controlul reflex).